Ion Minulescu
Român · 1881–1944
66 poezii
Biografie
Ion Minulescu was a Romanian avant-garde poet, novelist, short story writer, journalist, literary critic, and playwright. Often publishing his works under the pseudonyms I. M. Nirvan and Koh-i-Noor, he journeyed to Paris, where he was heavily influenced by the growing Symbolist movement and Parisian Bohemianism. A herald of Romania's own Symbolist movement, he had a major influence on local modernist literature, and was among the first local poets to use free verse. — Wikipedia · CC BY-SA 3.0
Bibliografie
Titluri din colecția PoetryHub (ordonate alfabetic).
- A XI-a poruncă
- Acuarelă
- Alea jacta est
- Amiază rurală
- Celei care minte
- Celei care pleacă
- Celei din urmă
- Celei mai aproape
- Cu toamna în odaie
- Cântec de leagăn
- Cântecul nebunului
- De ce-ai plecat?
- De vorbă cu iarna
- De vorbă cu mine însumi
- Drum crucial
- Ecce homo
- Elegie domestică
- Epilog sentimental
- Fapt divers
- Glasul morilor
- Litanii pentru miezul nopții
- Multașteptatei
- Nihil
- Nu sunt ce par a fi
- Odeletă
- Pastel mecanic
- Pe malul Oltului
- Pianissimo
- Plastică medievală
- Poveste scurtă
- Povestea mea și a lor
- Primăvară inutilă
- Prin gările cu firme-albastre
- Quiproquo
- Romanța celor ce se vând
- Romanța celor trei romanțe
- Romanța celui ce s-a-ntors
- Romanța cheii
- Romanța ei
- Romanța noastră
- Romanța noului-venit
- Romanța răspunsului mut
- Romanța soarelui
- Romanța tinereții
- Romanța ultimei seri
- Romanța ultimului sărut
- Romanța zilelor de ieri
- Romanță fără ecou
- Romanță fără muzică
- Romanță meschină
- Romanță negativă
- Romanță policromă
- Rânduri pentru cuvintele "nu" și "da"
- Rânduri pentru un necredincios
- Rânduri pentru întregirea mea
- Seară rurală
- Specific românesc
- Trei lacrimi reci de călătoare
- Turism
- Va fi...
- Vara în capitală
- Vesperală
- În cinstea celei care a plecat
- În loc de prefață
- În orașul cu trei sute de biserici
- Într-un bazar sentimental
Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea... O noapte plouă-n cinstea mea...
Pornind din Lotru spre Cornet, Șoseaua urcă-ncet... încet... Ținându-se parcă de mână
Pe când iubeam - C-am suferit și eu de-această boală - Iubeam o fată care mă-nșela
Pe scara sufletului meu M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu - Eu coboram mâhnit din conștiința mea,
Ascultă, privește și taci!... Ascultă, să-nveți să vorbești, Privește, să-nveți să clădești.
Ce românești sunt astăzi căsuțele din Șchei!... Sunt vesele și albe și curate - Și totuși, altădată, ce triste și-ncruntate