Lucian Blaga
Român · 1895–1961
74 poezii
Biografie
Lucian Blaga was a Romanian philosopher, poet, playwright, poetry translator and novelist. He is one of the most important philosophers and poets of Romania, and a prominent philosopher of the interwar period in Eastern Europe who, due to the unfortunate circumstances surrounding his career, is barely known to the outside world. — Wikipedia · CC BY-SA 3.0
Bibliografie
Titluri din colecția PoetryHub (ordonate alfabetic).
- A fost cândva pământul străveziu
- Amintire
- Amurg de toamnă
- Biografie
- Bunătate toamna
- Catrenele dragostei
- Catrenele fetei frumoase
- Ce aude unicornul
- Cuvântul din urmă
- Cântec pentru anul 2000
- Cântec în doi
- Cântecul focului
- Cântăreți bolnavi
- Călugărul bătrân îmi șoptește din prag
- Către cititori
- Dați-mi un trup, voi munților
- Din cer a venit un cântec de lebădă
- Din părul tău
- Dorul
- Drumetie
- Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
- Eva
- Flori de mac
- Frumoase mâni
- Ghimpii
- Glas în paradis
- Gorunul
- Iarbă
- Iubire
- Izvorul nopții
- La cumpăna apelor
- La curțile dorului
- La mare
- Lauda suferinței
- Liniste
- Lumina
- Lumina de ieri
- Lumina raiului
- Martie
- Melancolie
- Moartea lui Pan
- Mugurii
- Noapte extatică
- Noi și pământul
- Nu-mi presimți?
- Oglinda din adânc
- Pan
- Paradis în destrămare
- Pluguri
- Psalm
- Pământul
- Somn
- Stalactita
- Stelelor
- Strigat în pustie
- Strofe de-a lungul anilor
- Sufletul satului
- Suprema ardere
- Trei fețe
- Tăgăduiri
- Tămâie și fulgi
- Umblăm pe câmp fără popas
- Vară
- Vei plânge mult ori vei zâmbi?
- Veniți după mine, tovarăși!
- Vreau să joc!
- Văzduhul semințe mișca
- În lan
- În marea trecere
- În noapte undeva mai e
- Încheiere
- Înscripție pe o casă nouă
- Întrebări către o stea
- Țară
Atâția dintre semeni nu prea știu ce să înceapă-n zori cu suferința. Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul
Când mă privesc într-o fântână mă văd cu-adevărat în zi așa cum sunt și-am fost și-oi fi.
Popas în iarbă de neuitat. C-o sărutare, pe-a vieții măsură, îmi stingi în gură toate numele
I Deoarece soarele nu poate să apună făr’ de a-și întoarce privirea după fecioarele
A fost cândva pământul nostru straveziu ca apele de munte-n toate ale sale, în sine îngănând izvodul clar și viu.