Citește

Al meu suflet, Psyhée

— Nichita Stănescu

A venit un înger și mi-a zis:

- Ești un porc de câine,

o jigodie și un rât.

Pute iarba sub umbra ta care o apasă;

mocirlă se numește respirația ta!

- De ce, i-am strigat, de ce?

- Fără pricină!

A venit îngerul și mi-a zis:

- Mai străvezie este sticla

decât cel mai statornic gând al tău!

În curând ai să mori și viermi

îți vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!

- De ce, i-am strigat, de ce?

- Fără pricină! îmi zise îngerul...

Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul

a plecat cu aripi de aur zburând

într-un aer de aur.

Fluturi de aur

fâlfâiau în aura îngerului de aur.

El zbura aiurit,

el era cu totul și cu totul de aur.

El se depărta către o depărtare de aur,

în care apunea soarele de aur.

- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,

de ce pleci, de ce?

- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...

1 min citire

Mai multe de Nichita Stănescu

Vezi toate poeziile →