Amurg

Pe seară, la geamuri, un nour violet si de aramă,

Pe drum, l-aceeasi oră, se târâie un lant de fier,

Si coincidente aranjate pe-o tristă gamă --

Azi iar mi-i frică... si cred, si sper...

O zi fără anotimp si ordine militară,

Si prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,

Însă produsele au început să dispară --

Si multi au plecat, si noapte se lasă.

Cu totii spun că bine le-a făcut

Sau că un geniu se va naste --

Iat studiul creste cu tactul tăcut...

O fiintă supremă, dintre noi, ne cunoaste.