Balaurul verde #1

În vremuri vechi, pe un vast teritoriu,

Trăia un împărat notoriu

Ce-și conducea poporul spre victoriu

Cu fiecare gest și vorbă-a sa.

Dar într-o bună zi, ne spune slova,

C-a început să bată-n țară toba

Și ducea vestea care-âncotrova:

"Balaurul cel verde-i la hotar!"

S-au încercat metodele normale:

Amenințarea cu voinici în zale,

Convingere pe căi mai mult verbale,

Balaurul cel verde nu pleca ...

Și-atuncea ca să nu se iște sfadă

Și să nu fie panică pe stradă,

Cel împărat dădu ordin degrabă

Ca să se ia măsuri urgent:

În fiecare piață - conferință,

Să se explice cum e cu putință

Și de ce, de balaur, trebuință

Avem în mod plenar și evident!

Cum crește astfel în popor curajul,

Cum scade astfel implicit șomajul

Și cum reiese limpede-avantajul

De a avea un scop precis de urmărit!

Balaurul însă întoarse coada

Zicând "Na, că v-ați bucurat degeaba!

Cam mirosisem eu că asta-i treaba,

N-am nici un chef să fiu iară nimicit!

Mai bine plec, și plec acum, și plec în grabă,

Am materiale, am proiect și-am dat și șpagă,

Îmi fac castel în tundră, n-ai tu treabă,

Și domnițe fur c-așa e mai cinstit..."