— Nichita StănescuNu mai dași pe la icoane,
d-aia te-ai pierdut, Ioane...
Singur ți-ai făcut dreptate
cu cuțitul pe la spate,
de-ai belit la drumul mare,
cum trecea, pe fieșcare...
Nu-ți șterseseși din făptură
cașul încă de la gură
Hămeșit cum fuși de foame
te-ai crezut haiduc, Ioane.
Curvele de tot ce sunt
te-au fost legănat în cânt;
Tot te-au încălzit cu dor
și dulceața vorbelor...
Și te-ai potrivit la șoaptă,
minte crudă și necoaptă,
calea-n codru de-o luași
plin de visuri și de cași
Dară iarna n-o știui,
nici ce-abate vântul șui...
...Treișpe lupi te-au încolțit,
foamea de și-au izbăvit
și te-au încălzit cu dinții
carnea ta și ochii minții,
de te duci cu pași desculți
legănat în treișpe burți.
9-10 ianuarie 1955
Mai multe de Nichita Stănescu
Vezi toate poeziile →Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. De poeți numai de bine, ca să zicem așa.
Nichita StănescuUn poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși.
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Eu cred că un om este ceea ce își aduce aminte
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Inspirația este fundamentul artelor în genere, ea
Nichita StănescuSă smulgem fildeșii din Alifantis Și din Mediterană tot ce a fost Atlantis Să-l auzim cum cade cum șoimul cel
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Poeziile foarte bune care sunt compuse