Citește

Café de la paix

— Stefan Baciu

Paianjeni grasi atarna de perete

si-s halbale de praf si lacrimi pline

mari lipitori se catara pe ghete

liliecii chitaie în violine

schelete sed pe scaune si fotolii

si Stan Palanka scuipa sprit cu sange

pe mese 'ntinse sunt lintolii

un piccol langa casa plange

guzgani adorm în baterii

si în cafele muste mor cu mia

guri fără dinti indruga poezii

pe Cale gazii-aprind faclia

apoi porneste cafeneaua touta

în ritm lent spre cimitir pe deal

prin ploi, prin ger, prin noapte si prin zloata

si Moartea'nchide usa : "Tal!"

II.

Un pahar cu lapte s'a prefacut

în foaia de hartie

pe care ingerul Malagambist

îmi dicteaza poemul acesta

din trecut

intr'o cafenea

cade nu mai exista

decât în amintirea mea;

toti clientii au plecat

la pensie, în spitale, la cimitir, la Canal

numai mesele susotesc

numai scaunele misca

urechile de plus

ca niste caini de vanatoare obositi

"Chelner, chelner", am inceput să strig

si dintr'o data a venit

pe-o,tava purtata de alizee

cafea cu soapte.

1 min citire

Mai multe de Stefan Baciu

Vezi toate poeziile →