Citește

Cântec de lume

— Nichita Stănescu

Toată frunza-mi zice lotru

c-am furat un ram din codru...

Câmpu-i nins și tot mi-aș duce

dorurile-n el, năuce,

dară nopțile-nstelate

i le ține lui pe toate.

Tot aș sta și tot mi-i modru.

Înserarea-mi zice lotru,

seară confundată-n moină,

c-am furat din ea o doină

ce-am cântat-o în neștire...

Numai mândra-mi zice mire...

...dar la capul dragei mele,

plop îș urcă frunza-n stele

vântul de-l îngână-n ramuri,

plopul alb cu noaptea-n ramuri.

ianuarie 1956

1 min citire

Mai multe de Nichita Stănescu

Vezi toate poeziile →