Ecou de romanță

S-a dus albastrul cer senin

Și primăvara s-a sfârșit -

Te-am așteptat în lung suspin,

Tu, n-ai venit!

Și vara, și nopțile ei,

S-a dus, și câmpu-i veștejit -

Te-am așteptat pe lângă tei,

Tu, n-ai venit!

Târziu, și toamna a plecat,

Frunzișul tot e răvășit -

Plângând, pe drumuri, te-am chemat,

Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,

De mine-atunci nu vei mai ști -

Nu mai veni, e prea târziu,

Nu mai veni!