Citește

Foarte câine

— Nichita Stănescu

Foarte câine-am vrut să fiu

cu lătratul în pustiu

și cu dintele cel viu

mort la tine-am vrut să viu

Foarte pasăre am vrut

să-ți adorm doar peste scut

lepădat și început

de numai ce m-a durut

Foarte om poate-aș fi fost

dacă-aș fi știut vreun rost

ce este în tine os

și ce este roșu-n, roz.

1 min citire

Mai multe de Nichita Stănescu

Vezi toate poeziile →