Foarte câine-am vrut să fiu
cu lătratul în pustiu
și cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut să viu
Foarte pasăre am vrut
să-ți adorm doar peste scut
lepădat și început
de numai ce m-a durut
Foarte om poate-aș fi fost
dacă-aș fi știut vreun rost
ce este în tine os
și ce este roșu-n, roz.
Mai multe de Nichita Stănescu
Vezi toate poeziile →Audio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. De poeți numai de bine, ca să zicem așa.
Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși.
Audio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Eu cred că un om este ceea ce își aduce aminte
Audio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Inspirația este fundamentul artelor în genere, ea
Să smulgem fildeșii din Alifantis Și din Mediterană tot ce a fost Atlantis Să-l auzim cum cade cum șoimul cel
Audio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Poeziile foarte bune care sunt compuse