Încă o primăvară

Reconstituiri vagi; strada prafoasa

De mahala orientala, ora sase,

Obosit de darnicia prietenului care turnase

Vinul peste pahare, pe masa.

Geam de pacla, un patefon increzut

Incepea, pentru a patra oara o cantoneta.

Strada, strada blestemata, a ivit o silueta,

Si ochii tai m-au faramat si m-au durut

Mirosul samburelui crud,

De sarutare si oftat, mă incape.

Vezi? Versul e mic si e ud

De lacrimi, tentatii si ape.

Prietenul acela, patefonul carciumarului,

Posirca cea de toate zilele sunt fără folos.

Voi strivi miezul zarzarii, buzele paharului,

In cinstea prafului si a vedeniei.

Ce frumos m-ai zvarlit, ce frumos...