— Nichita StănescuMă învelesc de frig într-o speranță
cum se-nvelește soba nou zidită
în relieful de faianță
cu focul pururi logodită.
Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înțelegi nimic
stimată doamnă-domnișoară
din frig.
Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.
Mai multe de Nichita Stănescu
Vezi toate poeziile →Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. De poeți numai de bine, ca să zicem așa.
Nichita StănescuUn poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși.
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Eu cred că un om este ceea ce își aduce aminte
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Inspirația este fundamentul artelor în genere, ea
Nichita StănescuSă smulgem fildeșii din Alifantis Și din Mediterană tot ce a fost Atlantis Să-l auzim cum cade cum șoimul cel
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Poeziile foarte bune care sunt compuse