— Nichita StănescuSunt gata să mor înecat
în aceste sunete de privigetoare
asupra cărora m-am întâmplat
în dimineața răsărind fără soare.
Mă agăț de orele vechi
dar fug toate-napoi,
totdeauna nesigure și perechi,
asemenea cailor înhămați câte doi.
Ridic mâna prin frunze spre cer,
ridic din ea însăși vocala strigând,
dar tace privighetoarea și pier
morțile mele iubite, din gând.
Mai multe de Nichita Stănescu
Vezi toate poeziile →Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. De poeți numai de bine, ca să zicem așa.
Nichita StănescuUn poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși.
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Eu cred că un om este ceea ce își aduce aminte
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Inspirația este fundamentul artelor în genere, ea
Nichita StănescuSă smulgem fildeșii din Alifantis Și din Mediterană tot ce a fost Atlantis Să-l auzim cum cade cum șoimul cel
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Poeziile foarte bune care sunt compuse