Muzica

Deodată au venit pe sub copaci.

Duceau cu ei o chitară

care lăsa în seară

o umbră grea, triunghiulară.

După aceea au început să cânte

și melodia a întins spre tine

brațele ei reci.

Eu mă uitam în pământ,

în miezul pământului,

să te zăresc când ai să treci.

Melodia întindea spre tine

brațele ei feline, brațele ei reci,

și n-am simțit când te-a-mbrățișat

cu îmbrățișarea

pe care uneori ți-o dă înserarea,

electric și-ntunecat.

Melodia ospăta din tine

cum ospătează dintr-o pradă

o forfotă de raci.

Deodată au plecat de sub copaci.

Duceau cu ei o chitară

cu o umbră grea, triunghiulară,

smulsă din seară, ruptă din seară.

Când mi-am întors spre tine chipul

zăzui doar un schelet ce-l lustruia

nisipul.

O, draga mea, iubita mea,

femeia mea,

bine-ai venit dintotdeauna.

Ți-am sărutat arcada, sternul,

osul suav ce-mpodobește mâna,

scheletul clipei străbătând eternul...