— Nichita StănescuSoldații dorm cu un braț căpătâi
atât de destinși, că portocalie
pe chip le răsare fața dintâi
cea din copilărie.
Singur plantonul e treaz
și-i privește în tăcere.
Peste odihna lor, azi
el are putere.
Îi veghează privindu-i pe rând
cu privire tandră, ciudoasă
... și deodată începe să scrie în gând
o lungă scrisoare acasă.
Mai multe de Nichita Stănescu
Vezi toate poeziile →Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. De poeți numai de bine, ca să zicem așa.
Nichita StănescuUn poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși.
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Eu cred că un om este ceea ce își aduce aminte
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Inspirația este fundamentul artelor în genere, ea
Nichita StănescuSă smulgem fildeșii din Alifantis Și din Mediterană tot ce a fost Atlantis Să-l auzim cum cade cum șoimul cel
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Poeziile foarte bune care sunt compuse