scâncetele mele de copil

mă apropii de bătrânețe și tot ascund

sub haină

scâncetele de copil

Doamne, în urma tuturora mereu rămân!

melancolia și golul

îmi sprijină

prea-plinul,

piedicile și nehotărârea

în locul meu

hotărăsc,

deodată cu spaima

speranța mă vizitează

un secol încă de-aș mai trăi

nu mi-ar ajunge vremea

să-mi plâng pe pământ,

până la capăt,

viața aceasta pe care

tocmai o pierd