Și poate de aceea...

Și poate de aceea, că nu suntem metalici

și nici încetiniți, și nici lemnoși,-

de aceea poate, când cocoșii galici

se bat cu penele-nfoiate și frumoși,-

noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid

și-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,

și soarele se alungește spre el și își deschid

încă ceva din ele

luminile de nespus.

și se curbează câmpul supt, spre globul

acesta, doritor,

și viitorul își întinse leneș lobul

înspre prezent, rupându-se din viitor

De-aceea poate apărăm mai palizi,

și-n largi mișcări orizontale, de înot,

un glob de gând întindem, tot și tot

mai sus, spre sorii candizi...

până se lipesc de el bucăți de cer albastre

și-aterizate păsări, cu umbrele zburând,

și relieful viu al trupurilor noastre

devine relieful acestui glob de gând.