Citește

Singurul lucru care contează

— Lucian Avramescu

femeia este singurul lucru care conteaza

si afirm asta stiind ca destui

vor stramba din nas...

pielea ei stie toate limbile fericirii universale,

lipit de ea, ca de tarana,

inteleg constelatiile, raiul si iadul,

bucuria si nefericirea;

mersul pe jos prin mine insumi

imi face din ce in ce mai bine

pentru a nu mai vorbi

de arhitectura sinelui sau

care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-

San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza

cu trupul ei in brate

poti traversa un ocean

chiar daca nu stii sa inoti

decat in apele ochilor ei

fara femeie

limuzina noastra este o caruta hodorogita

contul la banca scade chiar daca este in crestere

prietenii sunt

plini de pojarul tradarii,

in vinul scump misca mormolocii

o ai

iti canta privighetoarea in cosul pieptului

te imbraci in haine de puscarie fericit

cum ai pleca la nunta,

faci monetarul stelelor pe cer

ca un nabab universal

chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:

te calca trenul

si o soapta daca ti-a ramas intreaga

parcurgi literele numelui ei

gata sa urzesti planuri de viitor

cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru

care nu poate fi inlocui decat de sinele sau

pielea ei stie toate graiurile

fericiri universale,

cecul iluziilor

este valuta ei

prin care noi invingem crizele mondiale

iata de ce cred ca

stiinta ei

de-a ne face fericiti sau nefericiti

ii da dreptul la titlul de

doctor honoris cauza

al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-

femeia cu pielea ei

care ne invata alfabetul orbilor,

cu mereu intoarsele cesti ale sanilor

in care noi nu ghicim niciodata, nimic,

femeia

cu toata argintaria surasului sau

cu goliciunea ei care umple universul

este singurul lucru care conteaza

domnilor

2 min citire

Mai multe de Lucian Avramescu

Vezi toate poeziile →