Citește

Străfund de ochi

— Nichita Stănescu

Valul venind spre mine a împietrit în aer

O, chiar și tu, iubito, ai rămas

într-o deplină nemișcare.

Și timpul are febră

O, el mă arde

secunda este fixă ca o perlă

și stropii valului atârnă-n aer.

Tu, atât apuc să strig, tu

și cuvântul începe să se vadă

încet,âncet cum se vede lăsarea de noapte,

cuvânt din două litere: tu.

Animal monstruos, înțelesul

s-a oprit, și începe să se vadă...

1 min citire

Mai multe de Nichita Stănescu

Vezi toate poeziile →