Tinerii

Se sărută, ah, se sărută, se sărută

tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,

se sărută întruna ca și cum ei însuși

n-ar fi decât niște terminații

ale sărutului.

Se sărută, ah, se sărută printre mașinile-n goană,

în stațiile de metrou, în cinematografe,

în autobuze, se sărută cu disperare,

cu violență, ca și cum

la capătul sărutului, la sfârșitul sărutului, dupa sărut

n-ar urma decât bătrânețea proscrisă

și moartea.

Se sărută, ah, se sărută tinerii subțiri

și îndrăgostiți, atât de subțiri, ca și cum

ar ignora existența pâinii pe lume.

Atât de îndrăgostiți, ca și cum, ca și cum

ar ignora existența însuși a lumii.

Se sărută, ah, se sărută ca și cum ar fi

în întuneric, în întunericul cel mai sigur,

ca și cum nu i-ar vedea nimeni, ca și cum

soarele ar urma să răsară

luminos

abia

după ce gurile rupte de sărut și-nsângerate

n-ar mai fi în stare să se sărute

decât cu dinții.