Daniel Branzai

Gemem dupa vesnicie Inotind prin clipe moarte; Biruind vremelnicie

Eu nu te vad, decit cind sint departe Caci altfel te confund mereu cu mine Te pierd din ochi, cind te privesc de-aproape,

Ma plec, iubirii pod sa-i fiu, Mal linga mal sa pot aduce: Sa pot sa port un suflet viu.

Sunt Piinea vietii ce-am venit sa va ridic din moarte, Sunt Bob zdrobit si macinat; sunt Cel venit sa poarte. Sunt Trupul frint si inchinat, sunt Jertfa din altare.

Sa vreau sa fiu ascuns In tainica jertfire Si-ncet sa fiu patruns

Rasuna clopotul tariilor in dunga. E zi de bocet si de plins amar, Stau muntii muti si cerul sta sa plinga

Tu ma sustii in vreme de-ncercare Sa nu m-afund, sa nu ma-inec in val. Tu esti lumina care de pe mal

Sa distilez in abur de parere Ceea ce pare clar, dar are-un ne-nteles, Si sa prefac in scinteieri de vrere

S-au adunat si Magii si pastorii Si-au vrut sa vada virstnicul nascut, Caci Cel din fase, strabatuse norii,

Ma "recunosc", caci nu ma pot "cunoaste" Si nu-nteleg, cind Mi-esti necunoscut, Cind nu Te vad, m-am cufundat in noapte,