Daniel Drăgan

Se facea ca fixam în pioneze inimile noastre puse la zid, apoi luam distanta regelmentara

Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie

De când a cazut peste mine o stea, am o rana cu floare la umarul stâng, o frunza uscata infasura inima mea

Tanara femeie nu exista decât în zile cu sot, rupea macaroane deasupra oalei cu supa si macaroanele trozneau ca sentimentele

Nu te da dus! Nu te doboare somnul sau frigul pana nu te cheama patronul de sus,

Era ceva în atmosfera, o boare uscata, un aer incins, parca s-ar fi scuturat o cometa

Ruginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale