Elena Armenescu

Prin credință și cunoaștere Pe calea înfrânării și răbdării Cu evlavie și smerenie

De vrei sau de nu vrei Văzutele și nevăzutele toate Încolțesc, răsar și cresc

Mi-e cerul o învolburare Și orizontul-plâns trezit -nu adormiți!

La cina cea de taină nu mâncarea ci Cuvântul

Azi am fost din nou La nucul de argint Așa cum sta, în plină lumină, singur

Nimic nu este pieritor, doar schimbător- Chiar trupul meu,

Fără să ne știm, Plănuiam și înfăptuiam paralel Întrevederi secrete,

Cum străbat eu totdeauna cărările, am ajuns spre cuprinsul necuprins și

Cobor panta sacră a cerboaicei, Spre rostogolirea râului Părăsind piscul însingurat

Doar drumul apelor ascunse Scăldându-mi malurile Și roadele nopții