Iulian Boldea
Român · n. 1963
43 poezii
Biografie
Iulian Boldea este un critic, istoric literar, eseist, poet și profesor universitar român. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1989) obținând doctoratul în filologie în 1996. A fost redactor și redactor șef-adjunct al revistei Echinox (1987-1989). În prezent este profesor de literatura română la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș, decan al Facultății de Științe și Litere și conducător de doctorat în cadrul Școlii doctorale de Studii literare a universității târgumureșene. E unul dintre redactorii revistei Vatra și conduce revista Studia Universitatis „Petru Maior”. Philologia, precum și jurnalul electronic Journal of Romanian Literary Studies. A publicat trei volume de poezie și mai multe cărți de critică literară și eseu. Printre titlurile care l-au consacrat se numără: Fața și reversul textului ; Ana Blandiana; Vârstele criticii; Istoria didactică a poeziei românești; Teme și variațiuni. Iulian Boldea e Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Române de Istoria Presei (ARIP). — Wikipedia · CC BY-SA 3.0
Bibliografie
Titluri din colecția PoetryHub (ordonate alfabetic).
- Album de duminică
- Chip de femeie
- Chipul
- Copilăria
- Copilărie
- Coșmar
- Drumul
- Emoție de toamnă
- Fals haiku
- Fotografii
- Frumusețe
- Interior
- Iubire
- Kant
- Natură moartă
- Naștere
- Nimeni
- Noapte
- Oglinzile
- Panteism
- Pe plajă
- Poemul
- Poemul vinovat
- Poetul
- Portrait d'une femme
- Portrete ale clipei
- Primăvară
- Realitate
- Replici
- Reverie
- Râul
- Somn
- Spațiul poemului
- Timp
- Trup
- Tăcerea
- Valul
- Viață
- Vis
- Visul
- Viziune
- În bibliotecă
- Întrebări
pe când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
enigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
în sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
demoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.
buzele tale cu surâsuri melodioase și copilăria cernută din oglinzile etern orgolioase ale trecutului. sufletul meu melancolic ca o autopsie a toamnei
straniul râu cu apa neînduplecată cu valurile lui visătoare. straniul râu cu malurile arcuite