Zorica Lațcu

Zorica Lațcu s-a născut la 17 martie 1917, la Mezotur, în Ungaria, în familia avocatului ardelean Ion Lațcu, refugiat din cauza războiului. După război, familia s-a stabilit la Brașov. Între 1936-1940 Zorica Lațcu a urmat la Cluj cursurile de filologie clasică, limba greacă și latină, precum și pe cele de limbă și literatură franceză, în cadrul Facultății de litere. Devine preparator principal la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj. Colaborează la Dicționarul limbii române al lui Sextil Pușcariu, editat de Academia Română. În 1948 a intrat ca monahie în Mănăstirea Vladimirești de lângă Tecuci și a luat numele de Teodosia. În 1956, odată cu închiderea Mănăstirii Vladimirești de către regimul comunist, a fost arestată și închisă la închisoarea din Miercurea Ciuc.[1] A fost eliberată din închisoare în 1959.