— Daniel DrăganDe când a cazut peste mine o stea,
am o rana cu floare la umarul stâng,
o frunza uscata infasura inima mea
si venele ca niste bretele interioare mă trang.
Alergam dupa o bicicleta salbateca,
fenomenele cosmice nu mă interesau,
îmi spuneam incurajandu-mă poata ca
lupii-ndrazneala să-adulmece n-au.
Linistit, alergam linistit
dupa o bicicleta salbateca.
M-a lovit drept în umar, cazand m-a lovit
steaua aceea romantica.
Nicaieri n-a mai fost cum era,
vulturii zburau cu aripi de gresie
peste rana care darnic se deschidea,
floarea n-avea nici o impresie.
Glasul meu s-a întors catre mine, si azi
suna-n mine ca doar eu să-l aud.
Ploile cosmice cad peste brazi,
sufletu-mi este rece si ud.
Mai multe de Daniel Drăgan
Vezi toate poeziile →Daniel DrăganSe facea ca fixam în pioneze inimile noastre puse la zid, apoi luam distanta regelmentara
Citește mai multDaniel DrăganCuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie
Citește mai multDaniel DrăganTanara femeie nu exista decât în zile cu sot, rupea macaroane deasupra oalei cu supa si macaroanele trozneau ca sentimentele
Citește mai multDaniel DrăganNu te da dus! Nu te doboare somnul sau frigul pana nu te cheama patronul de sus,
Citește mai multDaniel DrăganEra ceva în atmosfera, o boare uscata, un aer incins, parca s-ar fi scuturat o cometa
Citește mai multDaniel DrăganRuginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale
Citește mai mult