Apocalipsa

Doamne, cum de mai poti rabda

nelegiuirea din gradina Ta?

Traim in haos,

fara iubire,

n-avem nici rost,

nici mantuire,

cuprinsi de setea de marire.

Sintem ca fiarele din jungla

care pe care sa ajunga,

nimicnicia nu se-ascunde

si raul peste tot patrunde.

Ucide mina,

plinge gindul,

se infioara tot pamintul

si stelele din cer jelesc

blestemul nostru pamintesc.

Poate e timpul de pe urma,

dar Mielul s-a-naltat din turma

si nu vad jertfa ce-ar putea

sa-nduplece miniia Ta,

ce-o simt ca vine in curind

precum in Carte,

fulgerind.