După revolutie

Ne-am mai facut putina faima

In '89 de Craciun

Cind cu precizie s-a tintit

In cel ce ne era stapin

Si am scontat pe mult rivnita,

Dorita liberalizare,

Creind prilej de dulci iluzii

Si pagini multe de ziare.

Dar am omis previziunea

Ca s-ar putea mai rau sa fie,

Imbatindu-ne cu apa rece

Din trista noastra Romanie.

Parca blestem a fost asupra-i

Si a intregii natiuni

Ca din ce-a fost odata demn

Lasat din mosi si din strabuni,

Sa se aleaga doar neghina,

Facind ca poporul exasperat

Sa nu mai inteleaga rostul

Celebrei lovituri de stat.

L-as cita pe Eminescu, intrebind:

"Unde esti tu, Tepes Doamne,

Si cum de n-ai stranepoti

Sa se-aleaga unul care

In fata lui sa tremure toti

Si sa faca-o demonstratie

De cum ar trebui sa fie

Schimbarea complect la fata

Intr-o noua Romanie?"

Nu am scris atunci nimic

De ziua Nasterii Sfinte,

Cind actul infaptuit

M-a lasat fara cuvinte.

Nu este pagina-n istorie

Si nici-o natiune n-a comis

In ziua de Craciun o crima,

Oricit era dusmanul de proscris.

Ne mai miram de biata soarta

De azi a tarii noastre

Si ne-ntrebam ce demon oare

Ne urmareste dintre astre.

Chiar de am ocoli subiectul

Dorind sa-l stergem din memorie,

El ramine-un document unic

Pentru scurta pseudo-glorie

A celor ce-au crezut in ea.

Poate acest Craciun s-aduca

Schimbarea care se dorea...