— Alexandru AndrieșVremea a zburat,
Tu nu te-ai schimbat...
Cum ai făcut?
Mă privești mirată
Și îmbujorată
Ca la-nceput...
Pentru tine mai există
Undeva, o prințesă tristă
Care visează
Și croșetează
Aproape plângând,
La fereastră-i un nor,
El îți fură din zbor
Nuanța ochilor...
Ce albaștri sunt!
Tot acolo stai?
Am ghicit, așa-i?
Adresa ta
Mi-o mai amintesc,
Și este firesc
Să fie-așa.
Vin acasă
După masă:
Nici o mișcare,
Nici o scrisoare;
Mă duc în bucătărie
Și-mi tai o felie,
Și-o mestec mergând...
La fereastră-i un nor,
El îmi oferă din zbor
Nuanța ochilor tăi
Aproape plângând.
Mai multe de Alexandru Andrieș
Vezi toate poeziile →Alexandru AndrieșMă durea capul cumplit, Într-o farmacie am nimerit. Vroiam piramidon și aspirină
Citește mai multAlexandru AndrieșAudio - Alexandru Andrieș: Your browser does not support the audio element. I-adună Vasile pe boieri în casă,
Citește mai multAlexandru AndrieșPe o câmpie, un balaur verde De o mie de ani domnițe fura. Avea un castel și acolo, probabil, le încuia.
Citește mai multAlexandru AndrieșÎn vremuri vechi, pe un vast teritoriu, Trăia un împărat notoriu Ce-și conducea poporul spre victoriu
Citește mai multAlexandru AndrieșAseară, cineva Mergea pe stradă în rochia ta... M-am uitat bine, da' nu erai tu în ea!
Citește mai multAlexandru AndrieșAudio - Alexandru Andrieș: Your browser does not support the audio element. În loc să fii frumoasă
Citește mai mult