— Mircea DinescuIn plin naufragiu cu portelenul de Sevres în brate
bolborosind în vechea limba-a incasilor
(ca toti naufragiatii am devenit penibil de cult)
cu pitroiul de Sevres în brate
va strig si va strig
dati-i si mesei de bucatarie o sansa
lasati-o să se marite cu mine
sau macar tejghelei bacanului,
scindurii ofticoase de gard...
O Doamne cum ai rinduit tu fructele tale
departe de buzele indragostitilor de pe mari
Mai multe de Mircea Dinescu
Vezi toate poeziile →Mircea DinescuTi-ai uitat Doamne în om sclipatul sculei tale de-argint ca un chirurg distrat
Mircea DinescuIntr-o vineri, pe la prinzul mare, rapita se-mbolnavi de galbinare, câinele se scoroji sub masa
Mircea DinescuMoartea era mai tinara ca mine unii insa îi faceau jucarele si-o invatau să creasca mai repede.
Mircea DinescuLeii s-au scurs �n placenta nisipului, maimutele-au pierit de tristetea maimutelor... Ar putea reapare peste o mie de ani
Mircea DinescuC�nd ti se-agata luna de bluza ca o brosa visez ca esti o halta din caramida rosa �n care trenul intra aproape senzual.
Mircea DinescuLa noi la tara e bine e frumos principiile-au imbatrinit putin afar spirtul medicinal dat prin piine intinereste