— Mircea DinescuTi-ai uitat Doamne în om
sclipatul sculei tale de-argint
ca un chirurg distrat
ce coase-n pielea pacientului bisturiul si foarfeca.
Altfel de unde aceasta disperare fără adresa
ironia acestor lacrimi de imprumut?
Epilepticul electrocutat de un inger
ramine gravid,
dar cine să-l moseasca si să-i scoata
reveria din timpla?
Sinucigasul din melancolie
se-arunca de pe catedrala Notre-Dame
si striveste-un copil în cadere.
Cine l-a condamnat în zbor să devina ucigas de copii?
Nu degeaba scriau derbedeii pe ziduri
"loc de lovit cu capul",
acordindu-ti o sansa în plus să verifici
daca moartea iti apartine de drept,
daca moartea e o afacere strict personala.
Mai multe de Mircea Dinescu
Vezi toate poeziile →Mircea DinescuIntr-o vineri, pe la prinzul mare, rapita se-mbolnavi de galbinare, câinele se scoroji sub masa
Mircea DinescuMoartea era mai tinara ca mine unii insa îi faceau jucarele si-o invatau să creasca mai repede.
Mircea DinescuLeii s-au scurs �n placenta nisipului, maimutele-au pierit de tristetea maimutelor... Ar putea reapare peste o mie de ani
Mircea DinescuC�nd ti se-agata luna de bluza ca o brosa visez ca esti o halta din caramida rosa �n care trenul intra aproape senzual.
Mircea DinescuLa noi la tara e bine e frumos principiile-au imbatrinit putin afar spirtul medicinal dat prin piine intinereste
Mircea DinescuPaharele-s pe prag, mortu-i pe masa, oglinzile-s în rochii moi de dant, pisica va fi si ea prinsa-n lant,