— Nichita StănescuO dungă roșie-n zări se iscase
și plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.
Mă ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi șuvițele căzute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele.
Va fi o dimineață neobișnuit de lungă,
urcând un soare neobișnuit.
Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:
din ochii noștri se va-ntoarce înmiit!
Mă ridicam, scuturându-mi lin undele.
Apele se retrăgeau tăcute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele
cu umbrele lor melodioase.
Mai multe de Nichita Stănescu
Vezi toate poeziile →Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. De poeți numai de bine, ca să zicem așa.
Nichita StănescuUn poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși.
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Eu cred că un om este ceea ce își aduce aminte
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Inspirația este fundamentul artelor în genere, ea
Nichita StănescuSă smulgem fildeșii din Alifantis Și din Mediterană tot ce a fost Atlantis Să-l auzim cum cade cum șoimul cel
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Poeziile foarte bune care sunt compuse