— Mircea DinescuIstoria parca ne duce-n burta
si parca a uitat să ne mai nasca,
preafericitii cu privirea scurta
sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca,
facind spre lucruri zilnic reverente
căci cine stie ce episcop doarme
în polonic, în cosul pentru zdrente,
în tevile acestor triste arme
unde Nebunul isi cloceste crima
si ne omoara fiindca ne iubeste,
când ne e foame deseneaza peste,
când vine frigul aresteaza clima,
opriti Istoria-cobor la prima
opriti la statia Doamne-Fereste
Mai multe de Mircea Dinescu
Vezi toate poeziile →Mircea DinescuTi-ai uitat Doamne în om sclipatul sculei tale de-argint ca un chirurg distrat
Mircea DinescuIntr-o vineri, pe la prinzul mare, rapita se-mbolnavi de galbinare, câinele se scoroji sub masa
Mircea DinescuMoartea era mai tinara ca mine unii insa îi faceau jucarele si-o invatau să creasca mai repede.
Mircea DinescuLeii s-au scurs �n placenta nisipului, maimutele-au pierit de tristetea maimutelor... Ar putea reapare peste o mie de ani
Mircea DinescuC�nd ti se-agata luna de bluza ca o brosa visez ca esti o halta din caramida rosa �n care trenul intra aproape senzual.
Mircea DinescuLa noi la tara e bine e frumos principiile-au imbatrinit putin afar spirtul medicinal dat prin piine intinereste