Hristos a'nviat

Se asternuse piatra pe proaspatul mormant

Si noaptea coborase, acoperind cetatea.

Se linistise neamul vanzarii.Pe pamant

Era o taina mare... minune-apropiata.

Au stat tacuti de paza cei doi ostasi strajeri

Ne-atinsi de maretia adancurilor firii,

Nepresimtind venirea minunii celei mari

Ce-avea sa schimbe fata si rostul omenirii.

Si iata miezul noptii, de stele-mpodobit:

Un tunet lung s' aude, pamantu-n el vueste.

Adanci puteri il misca, izbindu-l. Sguduit

Mormantul se deschide: scriptura se implineste.

Lumini lucesc la gura mormantului deschis,

Intunecimea piere o clipa-n toata firea...

Hristos invie!... Paznici, sa fie voua vis,

Lumina va orbeste, v'a inlemnit uimirea!

Lumina~ din lumina cerescului cuprins

Luceste-acum pe chipu-i. Il'nalta biruinta.

Si, lepa~da^nd pa~ma^ntul, ii lasa foc nestins

Pe calea mantuirii: nadejdea si credinta.

Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat,

Ne-a dat El noua pilda a marei jertfi de Sine,

Cu moartea Sa pe moarte calcand a inviat

Spre invierea vietii in faptele de bine.

Cantati cu bucurie acelui Ce-a scapat

Pe om si omenirea de moarte sufleteasca.

E Pastele! Vieata! Hristos a inviat!

Iubire intre oameni si pace sa domneasca.