— Mircea DinescuPaharele-s pe prag, mortu-i pe masa,
oglinzile-s în rochii moi de dant,
pisica va fi si ea prinsa-n lant,
paharele-s pe prag, mortu-i pe masa.
Muntii-s tociti. Si caprele-s tocite.
Si-un soare cirn si norii beti si ciungi.
Si serpi scirbiti de pieile lor lungi
frecind morminte ca tacîmuri scite.
Yorik e viu si princiara hîrca
o va jongla-n culise facind fente.
Oh, bieti catîri ai unor sentimente
pe care ni le-au pus părintii-n cîrca,
mai rumegam taritele candorii
dar brusc relatiile se brinzesc
si-aud distinct în risul meu minzesc
risul tatalui meu ca pliscul ciorii.
Mai multe de Mircea Dinescu
Vezi toate poeziile →Mircea DinescuTi-ai uitat Doamne în om sclipatul sculei tale de-argint ca un chirurg distrat
Mircea DinescuIntr-o vineri, pe la prinzul mare, rapita se-mbolnavi de galbinare, câinele se scoroji sub masa
Mircea DinescuMoartea era mai tinara ca mine unii insa îi faceau jucarele si-o invatau să creasca mai repede.
Mircea DinescuLeii s-au scurs �n placenta nisipului, maimutele-au pierit de tristetea maimutelor... Ar putea reapare peste o mie de ani
Mircea DinescuC�nd ti se-agata luna de bluza ca o brosa visez ca esti o halta din caramida rosa �n care trenul intra aproape senzual.
Mircea DinescuLa noi la tara e bine e frumos principiile-au imbatrinit putin afar spirtul medicinal dat prin piine intinereste