Odihna de veci a strabunilor mei
Ia-ma la tine sub floarea de tei
Sa dorm nesfirsitul cu drag
In lacasul strimt din lemnul de fag.
Mi-e mintea obosita de continua lupta.
De chin inima in doua e rupta.
Tinjesc pacea si linistea mortii
Suprema stapina pe stigmatul sortii.
Cu lacrima alba imi tes razvratire
Poruncii ursitei sa n-am multumire
Si viata imi trece in goana nebuna
Dind loc deznadejdii ce-n sir se aduna.
Mi-e ziua un zid, iar noaptea un clocot.
Urechea imi cinta cadenta de clopot.
Colind pe coclauri traind fara rost
Si-mi pare un vis trecutul ce-a fost.
Mai multe de Luciana Stoicescu-Vaughan
Vezi toate poeziile →I feel sorry for you, America! Since we met each other Our destinies merged
Citește mai multI learned not to cry Unless I can't hold it. The people around
Citește mai multWe live soul-trampling times. Truth ceased to exist. Deceit is the only true constant.
Citește mai multAm tipat la Dumnezeu: - Tata, ce-ai facut cu mine De-ai uitat ca sint si eu
Citește mai multAmurg de vara se coboara No me olvides asta seara Trimite dorul sa ma cheme
Citește mai mult