Scrisă în 1958
Soarele s-a-ndragostit!
Dar de cine credeti oare?
De splendida noastra luna
Ce straluce cind rasare.
Ea, ii stie lui iubirea
Si o stie si pe-a ei,
Dar ce trist ca nu se poate
Sa se vada intre ei...
Si asa, timp dupa timp,
Ei dispar si-apar pe rind
Cu iubirea reciproca
Ce si-o poarta doar in gind.
Poate de s-ar fi-ntilnit
Pe meleag de univers
La o vreme oarecare
Ar fi luat-o-n sens invers
Si din iubirea cea mare
Declarata pe vecie
Ar fi ramas doar divortul
Consemnat pe o hirtie.
Mai multe de Luciana Stoicescu-Vaughan
Vezi toate poeziile →I feel sorry for you, America! Since we met each other Our destinies merged
Citește mai multI learned not to cry Unless I can't hold it. The people around
Citește mai multWe live soul-trampling times. Truth ceased to exist. Deceit is the only true constant.
Citește mai multAm tipat la Dumnezeu: - Tata, ce-ai facut cu mine De-ai uitat ca sint si eu
Citește mai multAmurg de vara se coboara No me olvides asta seara Trimite dorul sa ma cheme
Citește mai mult