— Daniel BranzaiNu-i in zadar un plins durut,
Varsate lacrimi peste stinca,
In strins suvoi, in nevazut
prin crapaturi s-ajunga-n lunca.
L-asteapta brazda cea de rod,
L-asteapta firul ce-l va stringe
Si-l va rodi in alt norod,
Ce sus pe stinca iar va plinge.
Durerea, cind e din prea plin,
Cind e din inimi de iubire,
Va naste iar in cei ce vin
Acelasi dor spre curatire.
Cind lacrimi se ivescin ochi
Si cind in suflet cad suspine,
Nu disperati si nu te-opri
Atitia alti depind de tine !
Mai multe de Daniel Branzai
Vezi toate poeziile →Daniel BranzaiGemem dupa vesnicie Inotind prin clipe moarte; Biruind vremelnicie
Citește mai multDaniel BranzaiEu nu te vad, decit cind sint departe Caci altfel te confund mereu cu mine Te pierd din ochi, cind te privesc de-aproape,
Citește mai multDaniel BranzaiMa plec, iubirii pod sa-i fiu, Mal linga mal sa pot aduce: Sa pot sa port un suflet viu.
Citește mai multDaniel BranzaiSunt Piinea vietii ce-am venit sa va ridic din moarte, Sunt Bob zdrobit si macinat; sunt Cel venit sa poarte. Sunt Trupul frint si inchinat, sunt Jertfa din altare.
Citește mai multDaniel BranzaiSa vreau sa fiu ascuns In tainica jertfire Si-ncet sa fiu patruns
Citește mai multDaniel BranzaiRasuna clopotul tariilor in dunga. E zi de bocet si de plins amar, Stau muntii muti si cerul sta sa plinga
Citește mai mult