— Nichita StănescuN-am mai murit de foame multă vreme.
De când în loc de ochi aveam ciuperci,
și izbeau peste lopeți de trireme
ploi neântregi.
Eu am murit în trecut,
chiar înainte de a mă naște.
De mercur instabil țin un scut
la mâna stângă iscată ca o moaște.
Mă pregătesc de naștere,
dorm în oul parfumat al bunicului meu
care a plecat în recunoaștere,
chiar acum, în prezentul trofeu.
Îmi fac de cap,âmi fac de frunze, îmi fac de cai,
pentru săgeți trupul meu este cresut.
Zeul A, zeul E, zeul I
dovedesc c-am murit în trecut.
Mai multe de Nichita Stănescu
Vezi toate poeziile →Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. De poeți numai de bine, ca să zicem așa.
Nichita StănescuUn poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși.
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Eu cred că un om este ceea ce își aduce aminte
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Inspirația este fundamentul artelor în genere, ea
Nichita StănescuSă smulgem fildeșii din Alifantis Și din Mediterană tot ce a fost Atlantis Să-l auzim cum cade cum șoimul cel
Nichita StănescuAudio - Nichita Stănescu: Your browser does not support the audio element. Poeziile foarte bune care sunt compuse