Nu-l dau pe azi pentru mâine

În fereastră-i cerul înrămat,

În odaie am scaun și pat

Și pe masa albă, niște pâine...

Lucrurile-mi sunt în geamantan,

Praful nu l-am șters de-acum un an,

Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!

Calendarul din perete-i vechi

Și pe covorul veșted, cu ciucuri neperechi,

Sunt firimituri uscate de pâine...

Am și două crăpături în geam

Și m-a părăsit fata ce-o iubeam,

Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!

Ieri m-am întâlnit pe scări cu un om ciudat,

M-a-ntrebat:

"De ce te zvârcolești noaptea în pat?

Știi, parchetul e șubred, și se-aude până-n baie,

Îmi trezești copiii care dorm în odaie,

dorm..."

Pe tavan un cerc e, de lumină,

N-am perdea la geam, luna mi-e vecină,

Și pe masa albă, niște pâine...

Singur când rămân, câteodată,

Mai mi-aduc aminte de-un nume de fată,

Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!