— Octavian GogaVezi, cum trece vremea,
Și tu, tot departe,
M-am gândit acuma
Să-ți trimit o carte.
A-nflorit mușcata
Din grădina noastră
Și-i atât de roșu
Macul din fereastră...
Straturile-n luncă
Toate-s semănate -
Și-ți spune nănașa
Multă sănătate.
Și mai este-o veste.
- Știi tu, nene, oare?
Peste-o săptămână
Mărităm pe Floare.
Tata-i dus la târguri
Mama stă și coasă
Și tot plânge, biata,
Că nu ești acasă.
Eu, pe gânduri dusă,
Trec seara-n ogradă,
Plâng acolo-n taină,
Plâng să nu mă vadă...
Bată-le pustia
Cele țări străine...
Ne gătim de nuntă
Și gândim la tine...
Mai multe de Octavian Goga
Vezi toate poeziile →Octavian GogaÎn mine câteodată eu simt: se face noapte, Din netrăite vremuri vin neguri să mă prindă, Strigări necunoscute și cântece și șoapte
Octavian GogaEternă mare, ca și-odinioară, Fără hotar și fără de hodină, De întrebări și neastâmpăr plină,
Octavian GogaDuminică. Nu-i nimeni pe alee, Și-n împietrita pace vesperală, Străvechiul parc îmi pare-o catedrală,
Octavian GogaS-abat mustrări din altă vreme, Din vremea când nu ne știam, Și vin pe nume să mă cheme,
Octavian GogaNu ți-a fost dat să vezi vreodată, Când toamna palidă coboară, Într-o grădină despoiată,
Octavian GogaVa fi-ntr-o zi de primăvară Cu molcom zvon în zări albastre, Când poate nimeni n-a mai plânge