Sf�rsitul lumii

Striga Lumea:

- E sfirsitul!

Raspunde Pamintul:

- Va aste-e-e-e-pt....

Si glasul macabru ride de larma.

Ingroziti, oamenii se calca in picioare.

Din Cer pica pedeapsa cu tunet ce sfarma.

Nici unul nu-i rau. Smerenia implora.

In cor de cainta, cersesc tremurind

Cu ochii in sus...o singura ora!

Se amesteca tari, desfacindu-se hotare.

Nu mai exista nimic sa desparta

Nici moartea ce vine, nici viata ce moare.

In fata Lui, nici unul nu-i tare.

O mina-ncarcata de aur se-agita

Si-o burta flaminda isi cere iertare.

E haos deplin. Apa e cer, iar cerul e apa.

Slova din Carte prinde contur,

Cei vii, rugindu-i pe morti sa iasa din groapa.

Incepe Judecata din urma.

Tacere deplina. Oare a fost de ajuns

Jertfa Mielului din turma?

Bate gongul: Totul pentru adevar!

Cercetarea va fi minutioasa

Pina la ultimul fir de par.

Groaza e stapina peste omenire.

Se respira printr-o singura gura.

Acum, analiza este fara jertfire.

Urmeaza trierea - din cite se spune -

Acum e momentul suprem. Se va vedea

Cine se duce de tot si...cine ramine.

Nevazutul vorbeste: "Dupa multe dezbateri

Concluzia imi spune ca, nici unul din voi

Sa traiasca de-Apururi, nu poate!"

Geamatul Lumii se stinge sub stinci.

Universele pling soarta Pamintului,

Contopindu-se cu tipete din strafunduri adinci.

...

Dimineata ma prinde picotind pe idei.

Cineva bate la use. A venit lumea

Sa imi ceara socoteala pentru sfirsitul ei.