Citește
— Marin SorescuMarin SorescuCitește mai mult Marin SorescuCitește mai mult Marin SorescuCitește mai mult Marin SorescuCitește mai mult Marin SorescuCitește mai mult
— Marin SorescuUn fir de paianjen
At�rna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
�n fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit �ngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma g�ndesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu �nainte.
P�s! P�s!
1 min citire
Mai multe de Marin Sorescu
Vezi toate poeziile →Marin SorescuDoamne, creatia a dat inapoi Ca un cucui al universului. Doamne, creatia ta s-a retras in sine
1 min
Marin SorescuCei mai dezinvolti - actorii! Cu manecile suflecate Cum stiu ei sa ne traiasca!
1 min
Marin SorescuTraiau de mult timp impreuna Si cam incepusera sa se repete: El era ea,
1 min
Marin SorescuAm zarit lumina pe pamant Si m-am nascut si eu Sa vad ce mai faceti
1 min
Marin SorescuDoctore, simt ceva mortal Aici, in regiunea fiintei mele Ma dor toate organele,
1 min