— Dimitrie BolintineanuPorumbiță întristată!
Eu ca tine sunt străin,
Și-ntr-o țară depărtată
Tu cânți tristă, eu suspin!
Însă tu ai aripioare,
Poți te-ntoarce când vei vrea;
Iar eu plâng în închisoare
După dulcea țara mea!
Tu ai poate-o sorioară
Ce te cheamă ne-ncetat;
Iar eu am o drăgușoară
Ce în lacrimi am lăsat.
Însă tu ai aripioare,
Poți te-ntoarce când vei vrea,
Iar eu gem în închisoare
După mândrulița mea!
Zboară, pasăre curată!
Și te-ntoarnă-n țara ta:
Iar eu, floare aruncată
Pe alt țărm, mă voi usca!
Mai multe de Dimitrie Bolintineanu
Vezi toate poeziile →Dimitrie BolintineanuȚară dulce și frumoasă, Tu, ce-ai fost gloria mea, Eu mă duc, fii sănătoasă!
Citește mai multDimitrie BolintineanuFost-a când în noapte aurora luce, Când se luptă omul cu adâncu-i chin, Pe atunci când somnul, mincinos și dulce,
Citește mai multDimitrie BolintineanuAstfel cum se-nclină crinul Fără viață și color, Când un vierme-i roade sânul
Citește mai multDimitrie BolintineanuSeara răspândește umbrele-i ușoare. Și melancolia trece gânditoare. Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi,
Citește mai multDimitrie BolintineanuȘtefan, domnul țării, pe cei mai mari unește La Suceava veche și-astfel le vorbește: - "Fiul meu cel june! Voi, români doriți!
Citește mai mult