— Marin SorescuCei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice
Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!
Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.
Mai multe de Marin Sorescu
Vezi toate poeziile →Marin SorescuDoamne, creatia a dat inapoi Ca un cucui al universului. Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Marin SorescuTraiau de mult timp impreuna Si cam incepusera sa se repete: El era ea,
Marin SorescuAm zarit lumina pe pamant Si m-am nascut si eu Sa vad ce mai faceti
Marin SorescuDoctore, simt ceva mortal Aici, in regiunea fiintei mele Ma dor toate organele,