— Marin SorescuTraiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.
Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.
Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.
Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul.
Mai multe de Marin Sorescu
Vezi toate poeziile →Marin SorescuDoamne, creatia a dat inapoi Ca un cucui al universului. Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Marin SorescuCei mai dezinvolti - actorii! Cu manecile suflecate Cum stiu ei sa ne traiasca!
Marin SorescuAm zarit lumina pe pamant Si m-am nascut si eu Sa vad ce mai faceti
Marin SorescuDoctore, simt ceva mortal Aici, in regiunea fiintei mele Ma dor toate organele,