— Dan GalbinaSuflul sistolic al castanelor pe caldarîm,
saturnalia vîntului buimac pe acoperise
oasele de sepie ale noptii muribunde
si harfa genelor lungi ale tale
care face zdrente întunericul.
În acest loc mă opresc,
mă aplec si pun genunchiul în cobul drumului.
O floare de gardenie care tremură.
Sigur, pe-aici a trecut îngerul,
vede i ce sclipire tragică,
vede i ce gratie are absurdul ?!
Deci, să ne punem în sigurantă, iubito,
ochii tăi ca o amuletă tainică nu ajută la nimic.
si grăbi pasul.
Mai multe de Dan Galbina
Vezi toate poeziile →Dan Galbinasi vom intra în somn Hifi sînt ape limpezi calme rotocoale si ca zapada ninsa va fosni
Citește mai multDan GalbinaPoemul acesta se scrie tîrziu când au plecat cu totii sau nimeni nu e viu ... ... dau să ies, dinlăuntru prin gură
Citește mai multDan GalbinaChiar acest gând îmi arde rădăcina părului ... El se află pretutindeni dar asta înseamnă absentă,
Citește mai multDan GalbinaO, suflete al meu din compilatii, te-ncolonezi în viata ca-n armie, când ti se pare ca te mai îmbie
Citește mai multDan GalbinaDoamne, nu fi nasparliu, unduiesc din sant în gard pentru-o gura de rachiu,
Citește mai mult