În schitul inimii, o chilie

O, suflete al meu din compilatii,

te-ncolonezi în viata ca-n armie,

când ti se pare ca te mai îmbie

un piept infatuat de decoratii.

Pîna si moartea vine fistichie,

ti se arata nuri si roze gratii

si în elegi de ce mai vrei să bei tarie

să stergi cocleala de pe bioinstalatii.

Chiar îngerii au cotiere, birocratii,

si pudici îsi ascund culoarea colilie

se-anunta ploi care vor uzurpa inflatii

desi tu mergi din aporie-n aporie.

Pe tarmuri noi adîncii, înecatii,

îsi rod din trupuri vulpile în vie...

în schitul inimii, umila o chilie

ne lumineaza doar părintii, fratii.