Cântecul potirului

Când holda taiata de seceri fu gata

Bunicul si tata

Lasara o chita de spice în picioare

Legand-o cucernic cu fir de cicoare;

Iar spicele-n soare sclipeau matasos

Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când painea-n cuptor semana cu arama,

Bunica si mama

Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,

Purtau parca moaste cinstite si lucii

Ca painea, dand abur cu dulce miros,

Parea ca e barba lui Domnu Cristos.

Si iata potirul la gura te-aduce,

Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,

Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu.

Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine

Esti totul în toate si toate prin tine,

Tu painea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de vita ce-nfasura crama

Bunica si mama

Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea;

Copile, graira, broboanele-acestea

Sunt lacrimi de mama varsate prinos

La casnele Domnului nostru Cristos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata,

Bunicul si tata

In joc de calcaie jucand nestemate

Ce lasa ca rana siroaie-nspumate,

Copile, graira, e must sangeros

Din inima Domnului nostru Cristos.

Si iata potirul la gura te-aduce,

Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce;

Adapa-mă, seva de sfant Dumnezeu.

Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine

Esti totul în toate si toate prin tine,

Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate si lanuri manoase,

Pamantul acesta, Iisuse Cristoase,

E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.

Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane

Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,

Tu, viata de-a pururi a neamului meu.