— Costache Ioanid"De ce nu vii de pe carari straine
sa-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, cind numai pentru tine,
ca Isaac am fost pe rug urcat.
Mai mult de-atit, ce jertfa de iubire?
Si cui i-ar da mai mult de-atit prin gind:
Un fiu pierdut si rida in nestire
si-un Dumnezeu sa cheme lacrimind?...
De ce nu vii cit inca sunt aproape?
De ce te-ascunzi cit inca te mai chem?
De ce nu simti lumina Mea pe pleoape
si Harul Meu, in ceasul tau suprem?
De ce nu vrei si fii cu Mine-n slava,
sa colindam alaturi ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din vesnica dumbrava,
cu mina Mea cununa sa-ti aleg!
De ce nu vii tu, sufet nehotarnic,
cit inca pot Mintuitor sa-ti fiu?
Cind vei striga, va fi atunci zadarnic,
vei plinge-amar, dar poate prea tirziu!
Mai mult de-atit, ce jertfa de iubire?
si cui i-ar da mai mult de-atit prin gind:
Un fiu pierdut si rida in nestire
si-un Dumnezeu sa cheme lacrimind?"
Mai multe de Costache Ioanid
Vezi toate poeziile →Costache IoanidCita vreme nu s-a-nchis Cartea Mintuirii, cit Isus mai poarta-n rani singele Iubirii, cit mai poate pilpiii jarul sub cenusa,
Citește mai multCostache IoanidAi auzit vreodata, prietene, de Mine, pe cind in largul lumii cutreerai semet pe cind, cu lanci si scuturi, cohortele straine
Citește mai multCostache Ioanid"Sunt strain si calator, n-am aici palate. Dar in tara fara nor
Citește mai multCostache IoanidNu, nu suntem un vis, o intimplare, un lut de sine insusi framintat. Ci ne-a zidit o Forta creatoare,
Citește mai mult